OBIECTIVUL meu: sa ajung manager pana la 24 de ani (deci 23 ianuarie 2009)!!!
Deja stii cate ceva despre cariera mea ... lucrez de 2 ani in domeniul Managementului resurselor umane (1 an cu carte de munca). Ma aflu in a 3-a companie. Am parasit-o pe prima din motive rezonabile legate de bani, adica alta firma mi-a facut o oferta mai buna. Firma pe care aveam sa o parasesc dupa 7 luni din motive pe care nici eu nu le cunosc prea bine (motive e usor sa gasesti, dar pe cele reale e un pic mai greu). Un lucru este clar, cand am nemultumiri incerc sa le rezolv, iar daca nu se poate ... ma ridic si plec.
Probabil te gandeai ca am gasit MECCA ... wrong! Am iesit dintr-un sistem foarte bine pus la punct si am ajuns intr-o firma in care atunci cand ajungeam la serviciu ma intrebam eu ce dracului fac aici? si cand luam salariul de ce naiba ma platesc oamenii astia. Te gandesti ca din punct de vedere al carierei am facut o miscare gresita ... wrong!
Sunt intr-o firma mica cu aspiratii inalte si cred ca pot duce firma asta in TOP. Trebuie sa sti despre mine ca nu i-au cele mai confortabile decizii in viata. E un obicei prost de-al meu. Si apropo de decizii ... avand in vedere ca nu eram prea multumit de suportul primit de echipa in atingerea obiectivelor mele la care se mai adauga si sentimentul ca ai dreptate pana ajungi sa pui un argument pe masa, am facut ce era de facut ... mi-am cautat altceva.
Am participat la vreo 5 interviuri, la o firma am fost aplicat eu si la celelalte 4 am fost chemat prin recomandari sau altfel. Una mi s-a parut interesanta. Mi s-a facut o oferta care era interesanta. Pozitia propusa era ceva de vis ... in 3 luni ajungeam la un nivel la care cu firma pentru care lucrez nu as fi ajuns in 3 ani de zile. Toti prietenii mi-au recomandat sa accept oferta. Eu am ales sa port o discutie onesta cu seful meu, care imi este prieten si am decis sa raman.
A fost o negociere la care am pierdut multe:
- oferta din partea celeilalte firme si;
- posibilitatea de a mai participa la interviuri pentru alte companii.
Va ganditi ca sunt un pic naiv ... nu-i asa? Se poate. Oricum am decis ca am nevoie de stabilitate si am simtit ca firma are nevoie de mine pentru a o duce la un alt nivel.
Practic am refuzat posibilitatea de a ajunge manager la 23 ani, adica calea cea mai simpla si am ales-o pe cea grea. Ce surpize imi va aduce strategia mea ... i will let you know.
Deja stii cate ceva despre cariera mea ... lucrez de 2 ani in domeniul Managementului resurselor umane (1 an cu carte de munca). Ma aflu in a 3-a companie. Am parasit-o pe prima din motive rezonabile legate de bani, adica alta firma mi-a facut o oferta mai buna. Firma pe care aveam sa o parasesc dupa 7 luni din motive pe care nici eu nu le cunosc prea bine (motive e usor sa gasesti, dar pe cele reale e un pic mai greu). Un lucru este clar, cand am nemultumiri incerc sa le rezolv, iar daca nu se poate ... ma ridic si plec.
Probabil te gandeai ca am gasit MECCA ... wrong! Am iesit dintr-un sistem foarte bine pus la punct si am ajuns intr-o firma in care atunci cand ajungeam la serviciu ma intrebam eu ce dracului fac aici? si cand luam salariul de ce naiba ma platesc oamenii astia. Te gandesti ca din punct de vedere al carierei am facut o miscare gresita ... wrong!
Sunt intr-o firma mica cu aspiratii inalte si cred ca pot duce firma asta in TOP. Trebuie sa sti despre mine ca nu i-au cele mai confortabile decizii in viata. E un obicei prost de-al meu. Si apropo de decizii ... avand in vedere ca nu eram prea multumit de suportul primit de echipa in atingerea obiectivelor mele la care se mai adauga si sentimentul ca ai dreptate pana ajungi sa pui un argument pe masa, am facut ce era de facut ... mi-am cautat altceva.
Am participat la vreo 5 interviuri, la o firma am fost aplicat eu si la celelalte 4 am fost chemat prin recomandari sau altfel. Una mi s-a parut interesanta. Mi s-a facut o oferta care era interesanta. Pozitia propusa era ceva de vis ... in 3 luni ajungeam la un nivel la care cu firma pentru care lucrez nu as fi ajuns in 3 ani de zile. Toti prietenii mi-au recomandat sa accept oferta. Eu am ales sa port o discutie onesta cu seful meu, care imi este prieten si am decis sa raman.
A fost o negociere la care am pierdut multe:
- oferta din partea celeilalte firme si;
- posibilitatea de a mai participa la interviuri pentru alte companii.
Va ganditi ca sunt un pic naiv ... nu-i asa? Se poate. Oricum am decis ca am nevoie de stabilitate si am simtit ca firma are nevoie de mine pentru a o duce la un alt nivel.
Practic am refuzat posibilitatea de a ajunge manager la 23 ani, adica calea cea mai simpla si am ales-o pe cea grea. Ce surpize imi va aduce strategia mea ... i will let you know.
